vineri, 29 iulie 2011

1939

-Ce mai faci?
-Pui o intrebare gresita.
-De ce?
-Din nou.
-Invata-ma care e intrebarea corecta!!!
-N-am chef.
-De ce?
-Iarasi, asta e o intrebare gresita.
-Esti nepoliticos, cum adica nu ai chef?
-Nepolitetea e o chestie urata, recunosc.Numai ca nu aici.
-Unde e aici-ul asta?
-Aici, asta de aici e arta. Aici nepolitea nu mai e o chestie nasoala. Aicea merge. Daca nu iti place sa ii zici pe nume, poti sa ii spui Originalitate, dar ea tot Nepolitete o sa fie, sa stii.
-Cum adica, aici Nepolitea merge?
-Adica, du-te dracului.
-De ce, acuma ce-am facut??
-Nimic, dar asa e in arta. E o arta sa stii sa il dai dracului pe celalalt la momentul potrivit.
-Pai nu inteleg.
-Pai nu de inteles e timpul acuma. Acuma e timpul de scris. Intelegem mai incolo.
-Crezi ca va fi un razboi?
-Da
-Si atuncea ce o sa facem?
-O sa ne ducem dracului.


La data de 1 septembrie 1939 in timp ce toata lumea alerga innebunita printe bombe, micuta Yustina si-a strans in brate papusica, pe micuta Angelica si i-a spus zambind.

"Sa stii, Angelica, ca Viata asta e o artista. O sa ne dea dracului pe toti."

Apoi micuta Yustina a fost impuscata in cap. Si sangele curgea...

Vae Soli

"Pe urma nu va mai fi timp....Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator..."