miercuri, 30 ianuarie 2008

Dedicat lui:


Imi dedic blogul persoanelor enumerate mai jos:



Paulei:care mi-a zis intr-o seara:"fa-ti un blog Miruna."

care e ce amai puternica persoana pe care am cunoscut-o.

care nu poate sa tina un secret.

care,atunci cand o da in bara vine la tine.se uita cu ochii aia mari si isi cere scuze.Si chiar si le cere.

care are momente cand nu da doi bani pe nimeni si pe nimic.

si tuturor depsresiilor,intrebarilor si fericirilor ei.

Paulei in general.


Andreei Barbu:care mi-a fost prietnea noua ani de zile.

care m-a dezamagit cel mai tare dintre toti.

care m-a facut sa cred in ea si care mi-a dat un topor in cap.

care e mereu sufletista.

care nu poate sa vorbesca de rau pe nimeni.

care are gene mai lungi ca mine.

care a reusit multe chestii pe care eu nu le-am reusit.

care m-a ascultat si pe care m-a lasat sa o ascult.

care este si va fi mereu imaginea copilariei mele.O copilarie fericita.Asa ca ea.

Lui Ion:care e cel mai matur imatur pe care il cunosc.

care e un prieten de milioane.

care mi-a luat cei mai frumosi cercei de ziua mea.

care mi-a pus de un milion de ori mana pe fata.

care e un om cu o putere emotionala ce tinde la infinit.

care pierde mereu la jocul cu ochii si nu recunoaste niciodata.


Roxanei:care mi-a tinut o filozofie de zile mari si nu a facut decat sa imi mai adauge un strat de portelan.

care are o viata sentimentala ca un campionat de surf.Totul depinde de val.

care e rea,violenta,deloc finutza si foarte salbatica.Cateodata.

care mesteca scarbos cu gura deschisa.

care mi-a devenit indispensabila.

care uraste mediocritatea.

Mariei:pentru ca...

uite d-aia.

Colectiei de papusi de portelan a mamei.

Lui Christian Dior.Pentru ca a fabricat parfumul meu preferat.Dolce vita.


Lui Vlad:care mi-a zis ca nu ma place ci ca el e indrgostit de mine.

care m-a invitat in oras la un cico de cel putin 28 de ori.

care a auzit,acceptat si citit pe mess cele mai tampite scuze.Vlade.Nu te-am mintit niciodata.E bine...acuma...vorbim asa in mare.

care citeste Kant.

care nu joaca bine teatru.

care a fost mereu langa mine cand imi era rau.pana acum.

care mi-a zis cele mai frumoase cuvinte"Miruna...you never lose your charm!"

care prefera o fata cu parul lins.

care va fi probabil feiricit cu pshihopata aia de la olimpiada aia de cacat de matematica.

caruia as vrea sa ii cer scuze.

pe care l-am avertizat.

Tuturor celor pe care i-am facut sa se simta prost.Nu regret.O meritati.

Tuturor celor care le-am facut cu ochiul pe strada.

Asteptarii mele bolnave si inutile.




Femeilor de servici din Cosubc.Care nu isi fac niciodata treaba.


Buna ziua

Daca se face blonda isi scoate in evidenta ochii.
Daca se face bruneta isi scoate in evidenta pielea.
Daca se face roscata o sa aiba un aer aparte.
Daca isi intinde parul o sa exprime eleganta.
Daca si-l onduleaza o sa exprime naturalete si liberate.
Stramba din nas.Deocamdata e satena si parul ii e numai ravasit.Nu are nici un chef sa fie altfel.Se simte bine asa.De fapt,nu.Se simte de-a dreptul mizerabil dar nu are nici un chef sa se simta altfel.E intr-o balta de noroi si st6ie ca daca va incerca sa se ridice va aluneca.Asa ca zace acolo in mizeria aia si se joaca cu noroiul.Nu intelege de ce este considerata o persoana pesimista cand tot ce face este sa coloreze un pic situatia asta de-a dreptul de cacat.
Sa repetam:nu ai o slujba,nu ai alta sursa de venit in afara de mediitaltiile pe care le dai(si oricum nu pricepi nimic din ce zici in alea doua ore,daca e cienva mai cretin ca tine sunt parintii care isi lasa copii cu tine)ti-ai gasit prietenul inghesuit sub SEFA si din prea mult orgoliu ai decis sa iti dai demisia(ca sa vezi ca esti tampita…mai bien ii cereai o marire),maica-ta te bate la cap sa iti asezi odata viata,mananci ca o vaca chipsuri si ciocolat ain fiecare zi care se depun vesele pe soldurile tale,nu ai avut bani de un fond de ten bun asa ca tea-i ales cu o acnee,nu stii sa cosi asa a mergi cu hainele rupte si stai intr-o conserva.Propietara zice ca e garsoniera dar oricat ai fi de proasta iti dai seama ca e o conserva si ca are si baia pe hol.Te prefaci ca iti cauti o sluja.Te prefaci fetito,pentru ca nici macar nu citesti anunturile pana la capat.Da-te dracului de dobitoaca ca ma faci sa vomit.
Se uita in oglinda.Asa se defineste haosul bolnav.Prin reflexia ei in oglinda.Prin aparitia acestui jeg in lumina.Cata scarba.
Isi ia trenciul de pe cuier si isi culege geanta de pe jos.Nu stie unde merge sau dece,ce vrea si dac vrea,dar se simte bine in strada.Ii place sa se uite la oameni si sa isi imagineze ca au fiecare o poveste.Ii place sa ii vada,sa le observe gesturile,mainile,ochii mersul,cum isi leagana soldurile.Ii place sa auda zogomot.o face sa uite ca e singura.Ca e mizer de singura.Ii place sa se amstece printre ei,ei cei care au unde sa ajunga ei cei care trebuie sa ajunga,ei si ea..care nimic.Cand oboseste intra intr-o cafenea,isi ia cea mai ieftina cafea si continua sa se gandesca.Si incet incet incepe iar sa spere.Nu stiu ce cantitate de prostie iti trebuie pentru asa ceva…dupa ce vezi,dupa ce stii,dupa ce adevarul iti este scuipat in fata,dupa ce realizezi cat esti de distrusa,sa ai un moment de cadere dupa care a incepi iar sa speri.Sa speri.Sa speri.Sa speri.Sa speri intr-un mod obsesiv,bolnav,sa speri ca va fi bine,uneori sa plngi sperand ,uneori sa fi inghetata si sa continuis sa speri.Sa speri.
Biata nefericita..de ce speri?Esti atat de amorita si totusi ata de vie.Nefericito…vrei sa faci ceva cu viata ta..doamne cat de tare vrei…dar ce vina ai tu jegoaso ca nu ai avut nicipdata nici un pic de noroc…nici macar un graunte.Ai avut speranta ca ai noroc.Nu ai incetat niciodata sa crezi si stii ca nu vei inceta atata timp cat ai sange in vene si aer in plamani.Biet rahat cu ochi..ce mila imi e de tine.Nu stiu de unde mai ai lacrimi …nu stiu sincer.Ai plans de atatea ori ..si tea-i rugat ca maine sa nu mai plangi…Si totusi…ai aplns in fiecare”maine”.
In fiecare blestemant de maine,pe care l-ai asteptat,in fiecare blestemat de maine in care ai crezut,in fiecare blestemat de maine cand te-ai desfacut in bucati de disperare,in fiecare blestemat de maine inc are speranta ta cancerigena te-a recompus,in fiecare blestemat de maine.
Se intoarce acasa.In conserva.Isi dezleaga panglica de satin albastru de la picior si se asaeaza in pat.Plange.Se ridica.Ia jurnalul pune data si il inchide la loc.Va veni o zi in care va avea ce sa scrie.
Poate maine…



**
Se trezeste.Se spala pe dinti,un jet de apa pe fata,trenciul si geanta arnucate pe ea.Iese in strada.
Merge si se uita la oameni.

Nu conteaza ca nu are o destinatie sau un scop final.atata timp cat merge,atata timp cat se misca atata timp cat simte atata timp cat se minte,traieste.E un fel patetic si oribil de a te agata de viata si totusi un fel de a nu te da batut?
Oare?
In fata chioscului de ziare se opreste.Nu citeste decat ziarele si revistele de scandal.Pe cele cu anuntituri le cumpara,se uita peste ele fara sa citesca o litera si le arunca.Sau le foloseste pe post de covor.
Azi va face insa o schimbare.
Cumpara ca de obicei ziarul,se duce in parc si pe o banca il deschide.
Citeste o droaie de anunturi plictisitoare,care nu o intereseaza care o fac sa isi doaresca o altfel de viata,anunturi care o fac sa see simte de-a drepul buna de nimic.La pagina sase vede insa un anunt:”Club de noapte „My love,zona romana,cauta animator-dansator,profesionist sau nu.Sariu atracitv!relatii al tel:07** *******.
Hm…
Zona romana?Select.
Dansator-animator?Asta nu include si culcatul cu tipi dubiosi nu?
Profesionist?sau…nu.
Interesant.
Bine…e de-a dreptul deprimant..dar..ar trebui sa lucreze noaptea,ar avea timp de altele ziua(cand vor exista paote altele),ar cunoaste lume,ar petrece mai putin timp in conserva sau bantuind strazile degeaba,ar face rost si de ceva bani,chiar daca soldurile ei sunt cam grase…..e singurl anunt care nu cere o profesionista..si asta se paote invata mai usor decat o super-mega secretera pentru care trebuie sa ai n cunostinte din n domenii diferite….si…la urma urmei…la o existenta atat de ieftina…mai sutn pretentiile permise?
Nu e nevoie sa imi raspunzi la asta acum fetito.
Bine..deci…scoate telefonul…nu are credit.
Impatureste ziarul si pleaca.
Cumpara o cartela de telefon pubilic.
07……..
-Alo?Buna ziua!Ati publicat un anunt in „anuntul az”..
-A,da…pentru anuntul de animatoare.
-Exact…imi puteti da mai multe detalii?
-Pai...da…adica.,…daca stiti unde este barul,va dam adresa exacta si..cel mai bien ar fi sa veniti sa discutam in persoana.
-si,,
-400 de euro pe luna.
-400 de euro?
-da.
-Bine..a…a…dati-mi adresa exacta si..si o sa vin.cand ar trebui sa vin?
-Pai..cred ca azi ar fi perfect.La ora cinci ?
-in regula.
I-a dat adresa si a inchis.
A uitat sa intrebe cu cien a vorbit..dar se indoia ca conteaza.
Dar la ora cinci a fsot in fata barului.Arata…nu poti sa zici decent,pentru ca e un bar de noapte,nu poti sa zici superb.pentru ca ai minti,nu poti sa zici adorabil,pentru ca asta sutna gretos..sa zicem..ca…ca arata..hm.Aceptabil.
Intra.
Un tip sta la usa,stergand lenes o masa.Se intoarce o masoara din cap pana in picioare si nu zice nimic.Se uita totusi intrebator.
-Ehm,…am..am vorbit cu cinevba mai devreme..pentru..postul de animatoare…
-A,…da…mia- zis Adi ceva…
-si..
-S-a ocupat.
-poftim?in cateva..ore???
-…gagica sefului…
-A.
-…mai avem totusi..ceva…liber…
-ce?
-un post.
-ce fel de post?
-De femeie de serviciu.
Asculta…tu esti cretin?Tu esti cretin?In anunt..scria animatoare!!!!Si…eu….femei de serviciu..drept cine ma iei???Am si eu principiile mele!!!Si in afara de asta…
Gol in gand.
Dar…continua scumpo..te rog!Ce mai ai in afara de niste idei fixe ramase de pe vremea in care mai valorai ceva?Ce mai ai in afara de …in afara de mintea ta bolnava care te-a tarat in mizeria inc are te afli?Ce-i pisi…ti-a muscat pisica limba?
-Pai…
Ai de gand sa il injuri?Sa tipi al el?Sa fii furioasa?Tipul asta care tine jegoasa asta de carpa in mana nu are nicio vina.
-Cand as putea sa incep?
-Vino maine si vorbeste cu sefu!
-aham…in..in regula.
Iese afara.
Pe strada.
Printre multimea de oameni cu scop,cu serivici,cu viata.
In toata aglomeratia asta de destine Ea merge acasa.In conserva ei.Unde o sa astepte,din nou,”maine”.
In sfarsit..vedem…
Pe maine,fetito!Pe maine..

E dulce si iti place

Lichior de ciocolata.Din acela gros,gretos care se lipeste de gat si al carui gust iti ramane mult timp pe limba.Asta bea.Lichior de ciocolata.Jumatate il varsa pe ea,pentru ca e prea ametita pentru a-si mai nimeri gura.
Rimelul.Este curs in dare scarboase si negre si obraji,pana la gura.Vederea ii este incetosata de borbonitelel grele care ii atarna pe gene.Ar fi trebuit sa isi cumpere waterproof.
Fondul de ten.Macinat de intrega zi,au ramas numai pete pete in special pe frunte.
Parul este nepieptantat si lasat neglijent pe spate.Are noduri in spate si o mananca scalupul.
Sta pe un scaun vechi care e mai mult in trei picioare si isi sprijina capul pe masa umflata de la cantitatea mare de lichid mereu cursa pe ea.
Intuneric.
Se ridica.
Oglinda.
Cazatura.
Senzatie de voma.
Inapoi la masa.
Nebunie.
Vartej.
Uragan
Lichior de ciocolata.Inca unul.Da-l pe gat,stramba-te si scuipa.Mai scuipa odata.Grimasa.Sila.Profunda sila.
Furie.
Furie impotriva ta.A lui.A inexistentei unui „noi”.Furie.Furie.
Suna telefonul.
Suna.
Suna
Suna.
Ai vrea sa se opresca.Nu se va opri decat pesete cinci minute.Peste douazeci si trei de secunde va suna iar.Iar.
Trebuie sa raspunzi.
Ridica-te.
Cat poate fi de greu?
Ii uraste taraitul.Taraitul ii face pe creier.Orice numai ca sa se orpesca.Orice.
Trebuie sa te ridici.
„trebuie sa ma ridic…”
Ridica-te odata!
„Ma ridic..”
Trebuie sa se ridice.
Se ridica.
Telefonul se opreste.Pufnitura.Suna din nou.Raspunde.
-Alo?
-Marina…ce ….ce…ce naiba..esti in regula?Vin si iti daram usa.Marina?
Zi-i ceva.Nu-l lasa acolo sa astepte.Zi-i ceva.
„ce?”
Adevarul?
„Care din ele?”
O alta minciuna?
„Lichiorul…”
-Sunt ok..
-Termina.Ce se intampla cu tine?Marina..vino inapoi acasa….eu si mom te iubim mult..si o sa gasim o solutie.Impreuna.Ce este Marina?Esti gravida?Te-ai drogat?Putem sa trecem peste orice scumpo..in familie…
-Imi faci greata.
-Bravo Marina…asta mertiam?Dupa ce..
Nu acum.Discursul despre ce infecta dezamagire sunt nu isi are locul acum.Si nu are efectul scontat niciodata la telefon..fara lacrimile,regretele si suspinele si tremurul ala care iti irita simturile?
Tz.Mai tarziu.
Taraste-te inapoi la lichior.Unde iti e locul.Microbii trebuie sa stea langa focare.
Ai putea sa le zici….
„Ce?”
Ca nu esti nici gravida,nici drogata,nici alcolica(inca),nici nu te-a viloat nimeni…ai putea sa le zici ca ai decis ca nu vrei nimic de la viata si ca vrei efectiv sa te duci naibii.
Si ca esti mult prea proasta ca sa iubiesti sau sa te faci iubita.
Si ca mai crezi ca o sa ramai fata batrana.
Si ca nu esti chiar asa de urata sau de tampita..si esti numai…
Tu?
Ce zici?
Ia telefonul …suna..si zi-le.
Sau taie-ti venele.
Nooooooo……Prea multa mizerie…
Pastile?
Prea mediatizat?
Sinucidere?
Prea…tipic.
Atunci marita-te.
Cu imbecilul?
Telefonul iarasi.
Ah..nu….Nu acum.
Taie firul.
Asa e mai bine.
O sa fii putin singura.Tu si cu tine.
Pana si cei mai mari poeti au nevoie de putin timp cu ei insisi nu?
Doar ca..
Da…stiu….nu esti prea mare poeta..sau ganditoare..
A da..si..in plus…
Ai fost singura toata viata?
Si ..
Tocmai asta e problema nu-i asa?
Nu e nimeni.Niciodata.Nimeni.In afara de cei care au fsot si pe care i-ai dat afara ..
Si daca va mai aparea vreodata cineva..
Pentru ca nu poti sa eviti vreodata sa nu speri.
Esti efecitv sedata cu speranta…
Daca va mai fi vreodata cineva..tu..tu vei avea grija sa ii dai afara nu?
Sa ramai in gaura ta neagra…
Mereu…
……
Da.
Tu…sau destinul…
Ah..era sa uit…
Eu iti scriu destinul.
Si eu iti zic ca vei ramane in spelunca ta,singura si murdara pentru restul zilelor tale.
Si tu ce faci?
Sa soercam ca..paote totusi va veni totusi o zi..
Proasta esti.
Lichior de ciololata
Lichior de ciocolata.Din acela gros,gretos care se lipeste de gat si al carui gust iti ramane mult timp pe limba.Asta bea.Lichior de ciocolata.Jumatate il varsa pe ea,pentru ca e prea ametita pentru a-si mai nimeri gura.

In caz ca va era dor de Carmen..

Domnisoara Carmen se trezeste in fiecare zi la ora sase si patru minute.
Domnisoara Carmen este gata,cu tot cu spalat pe cap,in patruzeci si cinci de minute.
Domnisoara Carmen lucreaza la banca de patru ani de zile.
Patru ani..patru ani.Patru ani de sculat devreme,patru ani de fuga,patru ani traiti doar pentru ca trebuie,patru ani dupa o tejghea nefericita.
Domnisoara Carmen nu se considera o femeie fericita.
Domnisoara Carmen este o femeie neimplinita.
Domnisoara Carmen face cincisprezece minute cu autobuzul o suta patru,si prinde foarte des loc.Se aseaza de fiecare data langa geam si suspina primele trei statii.La a patra isi sterge lacrimile si la a cincea se simte mai bine.La a sasea coboara.
Domnisoara Carmen este o domnisoara respectata in banca.
Domnisoara Carmen nu a lipsit nicio zi de al munca,a stat la toate orele suplimentare si a tinut locul a patru colegi.
Domnisoara Carmen este angajatul lunii,al anului ,al deceniului,al secolului,al mileniului…
Daca toti angajatii ar fi ca domnisoara Carmen calculatoarele ar fi fost inventate de Ioana D’arc.
Domnisoara Carmen tine sa va anunte ca nu are un fisier in loc de inima.
NU!!!!nu…nu are un fisier,nu ii curg cifrele prin vene,nu…domnisoara Carmen este doar o fiinta teribil,mizerabil,dureros si jalnic de singura.
Domnisoara Carmen are cea mai scarboasa si moarta slujba din lume.
Domnisoara Carmen isi uraste slujba.
De ce?
Pai..cum e sa stai ani de zile dupa acelasi geam gros,si sa vezi doar oameni care astepta.Oameni nervosi,iritati,tracasati,oameni care au de restituit bani,oameni cu probleme.Probleme financiare.
Domnisoara Carmen ii priveste pe toti cu aceeasi expresie obosita dar dispusa sa ajute.
Domnisoara Carmen impinge tavita dupa geam catre omul care asteapta si asteapta la randul ei.
Ce asteapta?Un semn,ceva..cat de mic si neinsemnat,un tunet un fulger,o galeata cu apa rece,un cuvant din partea celui de sus,ceva care sa ii arate ca viata ei nu e chiar un total dezastru,un cadavru care sa ii scoata limba,un caine vorbitor..o pata de culoare pentru colectia ei de zile gri.
Ce astepta?Impulsul.Toate orele,minutele,secunde traite in amortelala alcatuiesc un joc de domino.Si ea asteapta bobarnacul ca sa le darame.Asazati-va confotabil stimata domnisoara Carmen…aveti de asteptat.
Ce asteapta?Apocalipsa.
Ce asteapta?Sa ii fie impinsa la loc,pe sub geam.tavita.
Intraodu bacnotele in aparatul cu luminita,scoate bacnotele,deschide sertarul.tasteaza suma,imprima facturile,una pe sub geam una in teancul din dreapta.
Repeta actiunea.
Repeta cat timp nu ai altceva mai bun de facut.
Repeta pentru ca nu ai realmente o viata.
Domnisoara Carmen a repetat acesta actiune patru ani si cincezi si opt de saptamni.
Pana ieri.
Domnisoarei Carmen i-a fost dat impulsul.Ieri.
Impulsul a constat in cateva cuvinte mazgalite pe spatele unei facturi.
„Aveti niste maini extrem de fine.Va iubesc mainile domnisoara”
Domnisoara Carmen a impietrit.
Haide,toanto…fa ceva….misca-te!sparge geamul si fugi in tunisia cu tipul asta,sari in sus si anuta-i ca te mariti,cumparati o geanta noua,fa-te blonda…nu sta acolo proasto!!!!La ce te tot holbezi…miroase bitelul ala,inghitel digera-l si dezmiarda-l numai fa cevaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!Domnisoara Carmen este in mijlocul unui pustiu.Pustiul din capul ei.
Domnisoara Carmen sta si se holbeaza.
Domnisoara Carmen ii da cu piciorul fericirii ei.
Domnisoara Carmen ar fi fost un fotbalist excelent.
Domnisoara Camern ar fi fost si un doctor excelent.
Domnisoara Carmen ar fi excelant in orice meserie.
E de ajuns ca domnisoara Carmen sa face ceva,orice,fiecare gest,fiti siguri ca domnisoara Carmen il va face cel mai bine.
Nu-i asa ca o iuiti deja pe domnisoara Carmen?
Nu.
Nu o iubiti.
O admirati.
Domnisoara Carmen nu a stiut niciodata sa traisca momentul.
Domnisoara Carmen nu a avut nici macar o zi fericita.
Domnsiaora Carmen e o fiinta jalnica.
Fericirea domnsisoarei Carmen zace in fata ei.
Si domnisoara Carmen reuste sa isi miste buzele.
Asa mai merge,fato!Hai..Hai usurel…asa…asa…..misca…umezeste..t.rage aer…si….zice:
„Urmatorul”.
Ce credeti despre domnsioara Carmen?
Ati mai vazut asa fiinta?
Nu….bineintels ca nu…
Domnisoara Carmen e unica.
Domnisoara Carmen se treseste in fiecare zi la ora sase si patru minute.Pana si sambata.
Ei,fato…asa nu mai merge…trebuie sa faci ceva…
Domnisoara Carmen traieste in reluare.
Domnisoara Carmen…
O cunoasteti?A.,..da…desigur..fata aia mereu in hainele alea calcate,mereu gri lunea si negre joia,fata aia mereu cu zambet tamp parca lipit cu adeziv cu fata…Domnisoara Carmen?Ah..ce fata buna…pacat ca nu a avut nicio data nici un pic de noroc.Noroc,intuitie,spontaneitate…Domnisoara Carmen?Desigur…toti o cunosc pe domsniosara Carmen.

Vae Soli

"Pe urma nu va mai fi timp....Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator..."