-…Drept pentru care, Onorata Instanta, ipoteza mea este
sinucidere.
Batranul judecator Justice auzise si vazuse multe la chelia sa carunta. Cu toate astea un imbecil de avocet de doi bani se trezeste astazi sa sustina in fata intregii Curti ca femeia taiata in treizesi si sapte de bucati si abandonata la usa fostului ei prieten s-a sinucis. Cum dracului sa te tai in trezeci si sapte de bucati singur, sa iti scoti ochii si sa iti tai gatul.
Si apoi, cand naibii sa iti tai gatul inainte sau dupa ce ti-ai taiat mainile?
Justice suspina si spune raspicat:
-… Va bateti joc de mine, stimabile? Indeajuns ca trebuie sa
aud pledoaria in aparearea unui criminal maniac, cu 9 crime la activ, acum mi-o
mai scoateti si sinucidere…
-Va rog, stimabile, cititi dovada.
“Dragul meu,
Cand tu vei citi aceasta scrisoare eu voi fi in Eurostar-ul
de la 7, cu destinatia Paris. Ma voi afla langa barbatul acesta inalti pe care
l-am cunoscut acum o saptamana si voi fi lasat la picioarele statuii din St.
Pancras tot ce am fost noi vreodata.
Da, statuia aceea cu soldatul care isi saruta prietena. Aurie.
Te rog din suflet sa incerci sa nu fii suparat,…ce ironic suna asta. De fapt, te rog sa te superi, sa te doara, sa te doara si pe tine fiecare vertebra asa cum m-a durut pe mine tot, cum m-am durut eu cu toata fiinta mea. Te rog sa suferi si sa regreti, te rog. Imaginea ta asteptandu-ma deasupra unei farfurii cu fetucine aldente ma face sa ma simt bine, n-am sa te mint. Ai sa suferi sit u odata, pentru mine, asa cum am suferit eu dupa tine toata viata. Abtine-te de la priviri reci si discursuri moraliste, ca nu ma refer numai la anii petrecuti impreuna, ma refer la cautare, cautarea dupa tine, disperarea. Frica.
Frica ca s-ar putea sa nu existi. Amorteala. Amorteala si inertia vietii mele pana cand ai aparut tu.
Speranta. Cea de toate zilele.
Fericirea.
Moartea.
Moartea sperantei, a fericirii, a iubirii. Sper ca sa nu fie
si moartea nefericirii totusi. Stiu ca n-ai sa intelegi , dar suferinta dupa ce
destinul m-a instintat ca sufletul meu pereche e un idiot e mai usoara, mai
suportabila decat frica ca tu sau sufletele pereche sa nu existati deloc.
Te-as ruga sa nu ma urasti, dar nu de ura ta imi este frica
ci de uitare. Te-as ruga sa ma intelegi, dar nu ai avut niciodata destul
interes sau destula iubire pentru asta, asa ca nu mai imi pierd timpul.
De azi, nu mai pierd timpul cu sperante, rugaciuni sau alte alea. De azi, devin si eu o taratoare, in marea asta de taratori, de azi ma tarasc pe maine si de maine pe poimaine si tot asa ca in viata unei larve inutile. Nu de la larva la fluture de la fluture la larva.
Imi pare rau ca te-am mintit. Imi pare rau ca te-am chemat
in acest restaurant doar ca sa iti trag teapa, dar daca ai avea doar putina, un
dram de intelegere, ai stii ca sa inveti pe cineva ce e viata si apoi sa il
omori e indeajuns sa ma inraiasca pana si pe mine.
As fi vrut sa apar astazi, sa port pantofii mei cu imprimeu
de leopard, sa ma vezi si tu asa stralucitoare cum sunt, dar, din pacate el m-a
pus sa aleg. Mi-a zis ca daca plec cu el la Paris, o sa mergem la clasa intai
si cum ajungem mergem direct la Cartier, totul doar ca sa nu te mai vad niciodata. Niciodata..ce mult si etern suna : niciodata.
“O sa mergem la Cartier ca si cum am merge la Carrefour”
mi-a zis.
Stiu ca te vei revolta si ca te vei intreba cum am putut sa
dau totul, inghetaltele mancate impreuna, tremuratul de frig si ascultatul
vantului prin peretii prea subtiri ca sa tina de cald, stiu ca te va mocni un
foc suparator. Noaptea in arest pentru ca am condus prea repede beti, noptile
in care nu stiam unde ne va duce viata, toate astea aruncate la gunoi pentru plecarea
alaturi de acest strain inalt, care imi promite lumea si Cartier.
Nu-mi pare rau. As fi venit, sa stii.
Te-as fi iertat pentru toate. Pentru mailurile lungi cu curva aia nenorocita cu picioare scurte, pentru noptile in care ai uitat sa ma suni, pentru lipsa florilor, cu putin efort chiar si pentru lipsa iubirii, dar astazi m-am trezit si cand am fost sa fac pipi am avut un avort spontan de iubire. A cazut din mine , cu un pleosc scarbos peste apa plina de fecale, moarta, iubirea mea pentru tine.
Iar pentru asta, pentru crima, eu nu stiu sa iert.
Tu ai omorat iubirea din mine si d-aia eu am plecat cu acest tanar inalt, la Paris.
Ce sens mai are sa mai ramanem prieteni, te intreb? Eu sunt un ecou si tu un criminal.
Nu cred ca mai avem multe sa ne spunem.
Adio,
Ate.”
Avocatul astepta ca Justice sa termine de citit.
Apoi continua:
- Si aceasta, domnilor jurati, pe langa testamentul domnisoarei Ate Ghirboviteanu, pe langa faptul ca si-a golit si vandut apartamentul , vandut toate hainele si omorat pisica cu o saptamana inainte , demonstreaza ca Ate stia foarte bine ca se intalnea cu un bolnav mintal si de pericolul...
-Criminal in serie, stimabile!
-….bolnav mintal cum spuneam...
- Ideea si scopul este ca Ate, nu a avut curaj sa se
sinucida dar cunostea foarte bine pericolele la care se expunea intalnindu-se
cu clinetul meu. Daca ne uitam la cele 9 acte de izbucnire a clientului meu,
veti observa ca toate femeile au fost strangulate cu un colier de perle marca
Cartier. Cand au fost taiate, erau deja moarte
deci durerea si intentia de a le face rau este in definitv inexisenta.
Nu vreti sa imi spuneti stimabile ca omul a carei poza este peste tot in lume, al carui chip este temut, din motive mai mult sau mai putin corecte de milioane de femei, nu ii era cunoscut unei persoane angajate la o firma de monitorizare a presei? Chipul care a tinut coperta tuturor ziarelor pentru cel putin doua luni ?
Nu vreti sa imi spuneti stimabile ca omul a carei poza este peste tot in lume, al carui chip este temut, din motive mai mult sau mai putin corecte de milioane de femei, nu ii era cunoscut unei persoane angajate la o firma de monitorizare a presei? Chipul care a tinut coperta tuturor ziarelor pentru cel putin doua luni ?
- Stimablie domn….
* Beeeeeeeep*
The European Court has now suspended it’s session,
TBC
