"Doctore", am spus, cu un nod in gat..."Doctore, ce ma fac, ca este de grav?"
"Stimata doamna..." a spus el uitandu-se la mine. Si-a scos tacticos ochelarii si am putut observa cum ochii i se umplu de lacrimi.
Am stiut atunci ca era grav. Foarte grav.
"Doctore...ce puteti face, va rog, doctore, va rog, va rog, doctore" am implorat plangand si eu.
El si-a scos halatul si a inceput sa planga langa mine. Apoi s-a sters si si-a suflat nasul.
" Stimata doamna...ma tem ca nu putem face nimic. Sunteti complet sanatoasa."
Auzindu-l, picioarele mi s-au taiat si mi-a devenit imposibil sa respir. Am inghitit.
" Pai...si ce ma fac eu doctore, asa, sanatoasa, in lumea asta de bolnavi?"
" E grav, n-am sa va mint stimata doamna, e grav."
