1 la 1.

Si il priveam cum se uita atat de patuns la nenorocitul ala de ecran.Atat de patruns.Atat de atent.Atat de acolo.Meciul ii curgea in vene,era in el.

Si mi-a venit sa ii crap capul.Sa iau cablul de la televizor si sa il sugrum.Pur si simplu.Sa il pedepsesc pentru ca era neatent.Nepasator.Rece.Pentru ca uita.Uita in general si ma uita pe mine.

Dar nu am facut decat sa il privesc obosita si sa ma consider superioara.M-am gandit ca stiam oricum ca e batut in cap.Am stiut asta mereu.Uneori cred ca d-aia il si iubesc.Am stiut mereu ca toti barbatii sunt batuti in cap,mama mi-a zis-o mereu...Iar acum privindu-l ii dadeam atata dreptate.Doar uite-te la el,la acest pitecantrop nedezvoltat,uite cat e de controlat de acest joc cretin.De o minge.O minge pe care el nu a pus in viata lui pici orul.Cum ii stralucesc ochii,cum ar putea sa redea meciul cu fiecare faza...Cretinul.

Stiam.Stiam.Stiam si iar stiam.

Barbatii vor fi mereu 60% nevoie,in timp ce noi,vom fi 60%sentiment.Ei au nevoie de noi.Pentru sex,pentru bani,pentru orgoliu,pentru a conduce lumea prin noi,pentru a se detasa de noi,pentru ca noi sa fim responsabile pentru toate greselile lor.Au nevoie de toate astea.Depind de noi.Noi suntem mingea.Ne joaca.Ne paseaza.Ne clasifica.Ne judeca.Ne barfesc.

Iar noi....uitam.Uitam ca noi conducem jocul.Uitam ca putem.Uitam ca suntem.Uitam ca noi nu avem nevoie de ei.Se fac copii in laborator,in curand vor fabrica substanta direct.Noi nu avem nevoie de ei.Noi ii clasificam.Ii barfim.Ii cautam.Ii vrem.Si nu pentru ca ne trebuie...ci daor pentru ca nu stim cum altfel am putea traim.Dar de putut...putem.

In timop ce imi las gandurile sa curga Pitecantropul de el se ridica si se aseaza langa mine.Se uita la mine.Si eu am uit la el.

Si asta e momentul in care independeta mea curge in papuci,iubirea devine brusc nevoie.Am nevoie de privirile lui,de obiceiurile lui si de prostia lui.Sunt o tampita.

Si in timp ce ma asez pe el si incep sa ii simt pielea lipita de a mea ma gandesc ca am avut ocazia sa fiu un geniu.Am ales sa fiu tampita.

Dar tampitii au fost dintotdeuna fericiti....

voi si eu

Dragii mei...

Cum sa o zic eu...ma plictisiti,obositi si nu ma interesati.

Nu sunteti nici amuzanti,nici frumosi,nici carcotasi,nici draguti,nici ...

Ba.Nu sunteti nimic.Nimic.

Nimici-lor.

Semnat:Domnisoara care e ceva.

Delicat.Cactus Alb.Fructat.

Ai simtit vreodata nevoia sa nu ai picioare?

Asta simtea ea in acel moment.O nevoie.O nevoie puternica si acuta sa nu aiba picioare.Simtea ca,intr-un fel,acestea sunt singurele lucruri care o leaga de pamant...ca niste cabluri implantate in fiinta ei undeva departe,demult...candva la Inceputul Lumii.Simtea ca picioarele ei erau un fel de contract.Un contract cu suferinta.Erau menite sa o duca departe de fericire si sa o faca sa alerge spre Nefericire.

Credea sincer ca picioarele ei au o personaliltate foarte diferita de a ei.Ca fac ce vor si numai cand vor.

Traise atatea momente cand desi stia ca apartine estului fugise cu toata viteza...spre vest.

Si mai si purta 42.

Patruzeci si doi.O ditai laboaia.


Se aseza pe pat cu Picioarele ei Personale care aveau totusi o personalitate diferita si privi cu atentie in tavan.

Alb.Pustiu.Singur.

Si personalitatea colerica a picioarelor a purtato rapdi spre baie,si din baie afara din camera hotelului si din camera hotelului...

Catre dezastru.