Ai simtit vreodata nevoia sa nu ai picioare?
Asta simtea ea in acel moment.O nevoie.O nevoie puternica si acuta sa nu aiba picioare.Simtea ca,intr-un fel,acestea sunt singurele lucruri care o leaga de pamant...ca niste cabluri implantate in fiinta ei undeva departe,demult...candva la Inceputul Lumii.Simtea ca picioarele ei erau un fel de contract.Un contract cu suferinta.Erau menite sa o duca departe de fericire si sa o faca sa alerge spre Nefericire.
Credea sincer ca picioarele ei au o personaliltate foarte diferita de a ei.Ca fac ce vor si numai cand vor.
Traise atatea momente cand desi stia ca apartine estului fugise cu toata viteza...spre vest.
Si mai si purta 42.
Patruzeci si doi.O ditai laboaia.
Se aseza pe pat cu Picioarele ei Personale care aveau totusi o personalitate diferita si privi cu atentie in tavan.
Alb.Pustiu.Singur.
Si personalitatea colerica a picioarelor a purtato rapdi spre baie,si din baie afara din camera hotelului si din camera hotelului...
Catre dezastru.
Un comentariu:
de fapt , picioarele te duc exact acolo unde sufletul le dicteaza... unde ratiunea isi intalneste cel mai mare dusman si unde pentru o secunda realizezi ca este exact locul unde ai putea fi cel mai fericit om de pe pamant...
Trimiteți un comentariu