Stiti,dragelor,tot timpul mi-am dorit sa ii ofer Iubitului Meu cel Perfect o iubire demna.Mi-am dorit sa stiu sa il iubesc cu timiditate,cu inocenta aia angelica,cretin de eminesciana si buna de videoclipuri de Robbie Williams,o iubire ca in filme,o iubire in care sa nu spui niciodata "imi pare rau".
Dar pentru ca sunt fata si prin definitie o tontutza,stiti ce am facut?Am iubit tot,florile,pe mecanicul din statie de la 331,statiile de metrou,bolile,durerile,ale mele,ale tale,ale altora,iubirea in sine,apoi Neiubirea in fiinta dupa care in mine n-a mai ramas iubire si nici timiditate si nici zambete eminesciene.
Si iubitul meu perfect a venit si eu nu mai am nimic de oferit.Nici macar curiozitate sau rabdare.Sau feminitate.
Asa ca in loc sa ii dau iubitului meu perfect tot ce pastrasem cu atata grija,i-am dat o gramada de muschi,neuroni,oase si probleme care i s-a prabusit in brate.
Si iubitul meu o iubeste.O gramada de dezastru.De ce?
Pentru ca e perfect,ce mama naibii.
HAHA.
Un comentariu:
Doamne ce nebuneasca arhitectura!!!
M-ai facut sa zambesc larg:)) :))
IneditIssuess
Trimiteți un comentariu