E dulce si iti place

Lichior de ciocolata.Din acela gros,gretos care se lipeste de gat si al carui gust iti ramane mult timp pe limba.Asta bea.Lichior de ciocolata.Jumatate il varsa pe ea,pentru ca e prea ametita pentru a-si mai nimeri gura.
Rimelul.Este curs in dare scarboase si negre si obraji,pana la gura.Vederea ii este incetosata de borbonitelel grele care ii atarna pe gene.Ar fi trebuit sa isi cumpere waterproof.
Fondul de ten.Macinat de intrega zi,au ramas numai pete pete in special pe frunte.
Parul este nepieptantat si lasat neglijent pe spate.Are noduri in spate si o mananca scalupul.
Sta pe un scaun vechi care e mai mult in trei picioare si isi sprijina capul pe masa umflata de la cantitatea mare de lichid mereu cursa pe ea.
Intuneric.
Se ridica.
Oglinda.
Cazatura.
Senzatie de voma.
Inapoi la masa.
Nebunie.
Vartej.
Uragan
Lichior de ciocolata.Inca unul.Da-l pe gat,stramba-te si scuipa.Mai scuipa odata.Grimasa.Sila.Profunda sila.
Furie.
Furie impotriva ta.A lui.A inexistentei unui „noi”.Furie.Furie.
Suna telefonul.
Suna.
Suna
Suna.
Ai vrea sa se opresca.Nu se va opri decat pesete cinci minute.Peste douazeci si trei de secunde va suna iar.Iar.
Trebuie sa raspunzi.
Ridica-te.
Cat poate fi de greu?
Ii uraste taraitul.Taraitul ii face pe creier.Orice numai ca sa se orpesca.Orice.
Trebuie sa te ridici.
„trebuie sa ma ridic…”
Ridica-te odata!
„Ma ridic..”
Trebuie sa se ridice.
Se ridica.
Telefonul se opreste.Pufnitura.Suna din nou.Raspunde.
-Alo?
-Marina…ce ….ce…ce naiba..esti in regula?Vin si iti daram usa.Marina?
Zi-i ceva.Nu-l lasa acolo sa astepte.Zi-i ceva.
„ce?”
Adevarul?
„Care din ele?”
O alta minciuna?
„Lichiorul…”
-Sunt ok..
-Termina.Ce se intampla cu tine?Marina..vino inapoi acasa….eu si mom te iubim mult..si o sa gasim o solutie.Impreuna.Ce este Marina?Esti gravida?Te-ai drogat?Putem sa trecem peste orice scumpo..in familie…
-Imi faci greata.
-Bravo Marina…asta mertiam?Dupa ce..
Nu acum.Discursul despre ce infecta dezamagire sunt nu isi are locul acum.Si nu are efectul scontat niciodata la telefon..fara lacrimile,regretele si suspinele si tremurul ala care iti irita simturile?
Tz.Mai tarziu.
Taraste-te inapoi la lichior.Unde iti e locul.Microbii trebuie sa stea langa focare.
Ai putea sa le zici….
„Ce?”
Ca nu esti nici gravida,nici drogata,nici alcolica(inca),nici nu te-a viloat nimeni…ai putea sa le zici ca ai decis ca nu vrei nimic de la viata si ca vrei efectiv sa te duci naibii.
Si ca esti mult prea proasta ca sa iubiesti sau sa te faci iubita.
Si ca mai crezi ca o sa ramai fata batrana.
Si ca nu esti chiar asa de urata sau de tampita..si esti numai…
Tu?
Ce zici?
Ia telefonul …suna..si zi-le.
Sau taie-ti venele.
Nooooooo……Prea multa mizerie…
Pastile?
Prea mediatizat?
Sinucidere?
Prea…tipic.
Atunci marita-te.
Cu imbecilul?
Telefonul iarasi.
Ah..nu….Nu acum.
Taie firul.
Asa e mai bine.
O sa fii putin singura.Tu si cu tine.
Pana si cei mai mari poeti au nevoie de putin timp cu ei insisi nu?
Doar ca..
Da…stiu….nu esti prea mare poeta..sau ganditoare..
A da..si..in plus…
Ai fost singura toata viata?
Si ..
Tocmai asta e problema nu-i asa?
Nu e nimeni.Niciodata.Nimeni.In afara de cei care au fsot si pe care i-ai dat afara ..
Si daca va mai aparea vreodata cineva..
Pentru ca nu poti sa eviti vreodata sa nu speri.
Esti efecitv sedata cu speranta…
Daca va mai fi vreodata cineva..tu..tu vei avea grija sa ii dai afara nu?
Sa ramai in gaura ta neagra…
Mereu…
……
Da.
Tu…sau destinul…
Ah..era sa uit…
Eu iti scriu destinul.
Si eu iti zic ca vei ramane in spelunca ta,singura si murdara pentru restul zilelor tale.
Si tu ce faci?
Sa soercam ca..paote totusi va veni totusi o zi..
Proasta esti.
Lichior de ciololata
Lichior de ciocolata.Din acela gros,gretos care se lipeste de gat si al carui gust iti ramane mult timp pe limba.Asta bea.Lichior de ciocolata.Jumatate il varsa pe ea,pentru ca e prea ametita pentru a-si mai nimeri gura.