Diagnosticul

"Doctore", am spus, cu un nod in gat..."Doctore, ce ma fac, ca este de grav?"
"Stimata doamna..." a spus el uitandu-se la mine. Si-a scos tacticos ochelarii si am putut observa cum ochii i se umplu de lacrimi.

Am stiut atunci ca era grav. Foarte grav.

"Doctore...ce puteti face, va rog, doctore, va rog, va rog, doctore" am implorat plangand si eu.

El si-a scos halatul si a inceput sa planga langa mine. Apoi s-a sters si si-a suflat nasul.

" Stimata doamna...ma tem ca nu putem face nimic. Sunteti complet sanatoasa."

Auzindu-l, picioarele mi s-au taiat si mi-a devenit imposibil sa respir. Am inghitit.

" Pai...si ce ma fac eu doctore, asa, sanatoasa, in lumea asta de bolnavi?"

" E grav, n-am sa va mint stimata doamna, e grav."

Ate Ghirboviteanu file no 593974

-…Drept pentru care, Onorata Instanta, ipoteza mea este sinucidere.

Batranul judecator Justice auzise si vazuse multe la chelia sa carunta. Cu toate astea un imbecil de avocet de doi bani se trezeste astazi sa sustina in fata intregii Curti ca femeia taiata in treizesi si sapte de bucati si abandonata la usa fostului ei prieten s-a sinucis. Cum dracului sa te tai in trezeci si sapte de bucati singur, sa iti scoti ochii si sa iti tai gatul.

Si apoi, cand naibii sa iti tai gatul inainte sau dupa ce ti-ai taiat mainile?

Justice suspina si spune raspicat:

-… Va bateti joc de mine, stimabile? Indeajuns ca trebuie sa aud pledoaria in aparearea unui criminal maniac, cu 9 crime la activ, acum mi-o mai scoateti si sinucidere…

-Va rog, stimabile, cititi dovada.

“Dragul meu,

Cand tu vei citi aceasta scrisoare eu voi fi in Eurostar-ul de la 7, cu destinatia Paris. Ma voi afla langa barbatul acesta inalti pe care l-am cunoscut acum o saptamana si voi fi lasat la picioarele statuii din St. Pancras tot ce am fost noi vreodata.

Da, statuia aceea cu soldatul care isi saruta prietena. Aurie.

Te rog din suflet sa incerci sa nu fii suparat,…ce ironic suna asta. De fapt, te rog sa te superi, sa te doara, sa te doara si pe tine fiecare vertebra asa cum m-a durut pe mine tot, cum m-am durut eu cu toata fiinta mea. Te rog sa suferi si sa regreti, te rog. Imaginea ta asteptandu-ma deasupra unei farfurii cu fetucine aldente ma face sa ma simt bine, n-am sa te mint. Ai sa suferi sit u odata, pentru mine, asa cum am suferit eu dupa tine toata viata. Abtine-te de la priviri reci si discursuri moraliste, ca nu ma refer numai la anii petrecuti impreuna, ma refer la cautare, cautarea dupa tine, disperarea. Frica.

Frica ca s-ar putea sa nu existi. Amorteala. Amorteala si inertia vietii mele pana cand ai aparut tu.

Speranta. Cea de toate zilele.

Fericirea.

Moartea.

Moartea sperantei, a fericirii, a iubirii. Sper ca sa nu fie si moartea nefericirii totusi. Stiu ca n-ai sa intelegi , dar suferinta dupa ce destinul m-a instintat ca sufletul meu pereche e un idiot e mai usoara, mai suportabila decat frica ca tu sau sufletele pereche sa nu existati deloc.

Te-as ruga sa nu ma urasti, dar nu de ura ta imi este frica ci de uitare. Te-as ruga sa ma intelegi, dar nu ai avut niciodata destul interes sau destula iubire pentru asta, asa ca nu mai imi pierd timpul.

De azi, nu mai pierd timpul cu sperante, rugaciuni sau alte alea. De azi, devin si eu o taratoare, in marea asta de taratori, de azi ma tarasc pe maine si de maine pe poimaine si tot asa ca in viata unei larve inutile. Nu de la larva la fluture de la fluture la larva.

Imi pare rau ca te-am mintit. Imi pare rau ca te-am chemat in acest restaurant doar ca sa iti trag teapa, dar daca ai avea doar putina, un dram de intelegere, ai stii ca sa inveti pe cineva ce e viata si apoi sa il omori e indeajuns sa ma inraiasca pana si pe mine.

As fi vrut sa apar astazi, sa port pantofii mei cu imprimeu de leopard, sa ma vezi si tu asa stralucitoare cum sunt, dar, din pacate el m-a pus sa aleg. Mi-a zis ca daca plec cu el la Paris, o sa mergem la clasa intai si cum ajungem mergem direct la Cartier, totul doar ca sa nu te mai vad niciodata. Niciodata..ce mult si etern suna : niciodata.

“O sa mergem la Cartier ca si cum am merge la Carrefour” mi-a zis.

Stiu ca te vei revolta si ca te vei intreba cum am putut sa dau totul, inghetaltele mancate impreuna, tremuratul de frig si ascultatul vantului prin peretii prea subtiri ca sa tina de cald, stiu ca te va mocni un foc suparator. Noaptea in arest pentru ca am condus prea repede beti, noptile in care nu stiam unde ne va duce viata, toate astea aruncate la gunoi pentru plecarea alaturi de acest strain inalt, care imi promite lumea si Cartier.

Nu-mi pare rau. As fi venit, sa stii.

Te-as fi iertat pentru toate. Pentru mailurile lungi cu curva aia nenorocita cu picioare scurte, pentru noptile in care ai uitat sa ma suni, pentru lipsa florilor, cu putin efort chiar si pentru lipsa iubirii, dar astazi m-am trezit si  cand am fost sa fac pipi am avut un avort spontan de iubire. A cazut din mine , cu un pleosc scarbos peste apa plina de fecale, moarta, iubirea mea pentru tine.

Iar pentru asta, pentru crima, eu nu stiu sa iert.

Tu ai omorat iubirea din mine si d-aia eu am plecat cu acest tanar inalt, la Paris.

Ce sens mai are sa mai ramanem prieteni, te intreb? Eu sunt un ecou si tu un criminal.

Nu cred ca mai avem multe sa ne spunem.

Adio,

Ate.”

Avocatul astepta ca Justice sa termine de citit.

Apoi continua:

- Si aceasta, domnilor jurati, pe langa testamentul domnisoarei Ate Ghirboviteanu, pe langa faptul ca si-a golit si vandut apartamentul , vandut toate hainele si omorat pisica cu o saptamana inainte , demonstreaza ca Ate stia foarte bine ca se intalnea cu un bolnav mintal si de pericolul...

-Criminal in serie, stimabile! urla din dos procurorul.

-….bolnav mintal cum spuneam...

- Ideea si scopul este ca Ate, nu a avut curaj sa se sinucida dar cunostea foarte bine pericolele la care se expunea intalnindu-se cu clinetul meu. Daca ne uitam la cele 9 acte de izbucnire a clientului meu, veti observa ca toate femeile au fost strangulate cu un colier de perle marca Cartier. Cand au fost taiate, erau deja moarte  deci durerea si intentia de a le face rau este in definitv inexisenta.
Nu vreti sa imi spuneti stimabile ca omul a carei poza este peste tot in lume, al carui chip este temut, din motive mai mult sau mai putin corecte de milioane de femei, nu ii era cunoscut unei persoane angajate la o firma de monitorizare a presei? Chipul care a tinut coperta tuturor ziarelor pentru cel putin doua luni ?

- Stimablie domn….

* Beeeeeeeep*

The European Court has now suspended it’s session,

TBC

Scuza

Tu, pentru mine, ai fost cea mai buna scuza.

Ai fost indeajuns de durabil si de profund, indeajuns de incitant si de minunat ca sa imi permiti mie sa fiu eu. Tu ai fost cea mai buna scuza pentru nebunia mea.

Te mai  vreau si azi, la fel, pentru ca, oricat ai decazut, ramai o excelenta scuza.

Tu esti cea mai buna scuza pentru suferinta mea.

Papusel

Haha,Papusel,ai cam facut pe tine.

Hai,uite-te la mine,urmareste-mi tocul,lasa balele alea sa cada,sa se vada,hai sunt obisnuita,pune-mi tu mana la gura,doamnele nu isi permit sa caste si m-ai plicitisit.
Nu,nu,te rog nu o lua personal,nu esti mai rau sau mai bun,esti doar la fel,esti mediocru,ma gandesc la toate porcariile cand ma prefac ca te ascult.Ultima oara m-am intrebat cum ti-ar sta cu o peruca verde dansand la bara pentru mine.

,....

Asa de rau m-ai plictisit.
Daca tot n-ai nimic de zis,stai jos,citeste-ma.Uite ce interesanta sunt!Am o poveste in fiecare fir de par,si daca am ceva din belsug,ala e parul.Razi de mine,loveste-ma,cearta-ma,pune-mi limite,am fost toata viata libera,ce dracu sa mai fac cu atata libertate?
Ia dracului mana.Iti tremura.Fraiere.

Inchide ochii.

Inchide ochii si relaxeaza-te.

Haide sa uitam impreuna.

-Nu vreau sa uit. Nu sunt convins ca daca uit o sa mai fiu aici maine. Nu stiu daca a fost real, nu stiu daca am trait ceea ce am fost convins ca am trait pana acum si imi e frica sa uit. Sau sa ma uit. Sa ma uit in jur.

-Trebuie sa uiti.

-De ce? De ce ma privesti cu ochii astia ai tai mari si naivi, cu genele tale mult prea rimelate pentru ora asta, de ce ma privesti asa cum ma privesti, stii tu, ca si cum stii si tu ca nu spui altceva decat o gramada de porcarii, porcarii, porcarii una dupa alta, stii stii mai bine ca mine, fir-ar a dracului de ttreaba, stii ca ma doare daca nu uit si daca uit si daca nu o sa mai doara, nu ..nu stiu sa fiu.

Eu ma definesc in functie de ea. Ori ma bucur ca e langa mine si am lumea la picioare, ori stau si sufar pasiv, simtindu-ma cel mai nefericit om din univers, gandidu-ma ca toti trecatorii de la ST Pancreas imi plang de fapt durerea in tacere, ca sunt doar prea politicosi  ca sa imi ofere un servetel sau sa ma intrebe ce am de fapt… Ori sunt cu ea ori sunt in suferinta dupa ea, oricum o dai, conceptul de ea tot ramane si nu te mai uita asa la mine, cu ochii astia mult prea rimelati pentru ora asta …pleaca.

-Termina. Te agati de durere si de ea si de amintiri pentru ca esti un las. Un las imputit pentru ca ti-e lene sa faci dus, pentru ca stai in patul asta déjà de prea mult timp, un las demn de mila, de mila oamenilor de care tie iti este de fapt….scarba. Chiar vrei sa fim asa? Demn de mila lor?

-Pleaca. Te rog eu mult pleaca. Nu intelegi, n-ai cum sa intelegi…

….

ZBANG.

Au.

Veioza a cazut dupa pat.

Doua respiratii grele.

-Ce..ce…ce dr…

-Cretinule. Esti un cretin. Asta esti. Mortii tai de cretin.

-Mi-ai dat un pumn in cap.

-Da.

-Ma doare.

-Nu imi pasa.

-De ce mi-ai dat un pumn in cap?

-Pentru ca mi-a venit. Pentru ca te crezi destept. Pentru ca te urasc. Pentru ca tu crezi ca nu inteleg si eu inteleg atat de bine. Pentru ca tu stii ca esti o victima si iti place sa fii victima si oamenii ca tine…trezesc in mine dorinta de a le da din cand in cand cate una in cap.

Vreau sa termini cu porcaria asta. Vreau sa faci dus. Vreau sa te trezesti odata, e datoria ta fata de mine, e datoria ta fata de lumea asta, e datoria soarelui sa rasara, indifferent cat de tare doare si e datoria ta sa te scoli de aici si sa termini cu porcaria asta.

-Esti plina de muci si de rimel intins.

-Si tu esti plin de cacat. Ai trei minute sa faci dus.

Nu mi-a convenit, dar m-am sculat, am facut dus. Cand am venit am gasit-o ascunsa in cearsaful meu, cu trupul ei obosit, incovoiata si cu rimelul intins peste tot.

Am stat vreo cateva secunde dupa care m-am gandit ca era tare frumoasa cand tacea din gura. Si apoi mi-am amintit cat de greu iese rimelul de pe asternuri si am injurat-o.