marți, 22 aprilie 2008

OrientaL.Fructat.Usor intepator.

Desi ploaia se oprise de vreo cateva minute bune acum,posesoarea acelor minuate cizmulite gri inca mai are umbrela deschisa.Merge cu pasi mici,chircitit si isi strnge in jur geaca ei mult prea subtire pentru o asemenea vreme.Cizmulitele se strecoara indemanatic prin baltile orasului iar geanta i-a cazut putin de pe umar.Parul ei lins e strns intr-un spic foarte ferm la spate-nicio suvita nu e deranjata.

Se opreste in fata unei masini si isi priveste reflexia.Este o tipa scunda si slaba cu articulatii fine si trasaturi ascutite.Daca nu s-ar ascunde sub un consitent strad de fond de ten,niste rimel,putin tush,o nota de autobronzant,ar putea fi considerata o fata urata.

Dandu-si seama ca numai ploua,inchide umrela si priveste cerul.E un tic care i-a ramas inca din copilarie..cand nu ai o tinta clara uite-te spre cer.Si iat-o pe ea,aici,fara o tinta cautand un raspuns,cu ochii aceia caprui-cafenui indreptati spre o masa de nori cenusii.

Ofteaza.Tot drumul a obsosti-o indelung.Toata situatia a obosit-o indelung..tot.
Priveste strazile aglomerate,oamenii din masina care injura,bat cu degetele in volan sau vorbesc la telefon.Printre multime mai se zareste si cate unul mai relaxat care asculta radioul.

Multimea a fost mereu foarte motivanta pentru ea.
S-a hotarat.
O sa mearga la gara.

Cand te simti singur,poate ca cel mai bun remediu e sa te duci intr-o mare de oameni,care au o tinta un scop,un punct terminus.Sa te duci si sa te delasi zgomotului de fond,sa te pierzi in multime,sa te contopesti cu oamenii care trebuiie sa fie undeva la o anumita ora.Sa aduci asteptarii lor motivate,asteptarea ta eterna si lipsita de esenta.

In vizinuea ei gara nu e gara.
Gara e un fel de muzeu.Un pucnt de tranzitie unde incep vancate,vieti sau unde se termina etape,perioade,idile.
Sau poate ca e un fel de cimir.Mereu cand mergi la gara mergi care altceva.
Deci paote ca e un cimtir.

In fine..o sa cugeteze mai bine pe una din bancile acelea incomode,de la margine peronului.
De la margine peronului...
De unde incepe asteptarea.

Niciun comentariu:

Vae Soli

"Pe urma nu va mai fi timp....Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator..."