Eu am venit pe lume degeaba.

Eu nu pot oferi lumii decat o suferinta cliseica,formata din intrebari pur adolescentine,tampite,care nu au un raspuns,catalogate drept:"crize" si vindecate cu un:"o sa treaca".

Daca e o "criza" ceva mai puternica o sa primesc o pereche frumoasa de pantofi sau niste bani in plus de chletuiala.

Eu am acel tip idiot de suferinta,o suferinta din care nu curge sange,care nu are efecte decat asupra mintii mele,si asa mult prea putin, sau ,poate, ca prea mult dezvoltata.

Eu am o suferinta menita sa fie subestimata.

Nu am fost niciodata perfect adaptat undeva desi sunt mereu acceptata oriunde ma duc.
Niciodata din primele momente dar intotdeauna de mai tarziu.

Eu fac chestii tampite fara rost.

Eu scriu acest post pentru ca de azi inainte CONTEZ.
Contez pentru mine.

De maine invat sa merg pe strada si sa ma tin pe picioare.
Sa imi tin mainile pe langa corp.



De ce?
Pentru ca din 40 de probleme de la info nu stiu sa fac decat vreo 10...
Pe care mi le-a facut altcineva..


Pentru?
Batranelul din statie de la 135 care m-a intrebat daca m-am uitat vreodata in oglinda si care mi-a zis ca sutn frumoasa.
"Sa nu iti bati joc de tineretea ta,domnisoara!"

Regret stimabile..nu stiu unde e azilul!