Era pentru prima oara in multe zile cand sentimentul sufocant de siguranta ii lipsea.Se admira pentru propriul curaj,curaj aproape vecin u prostia dupa parerea unora,dar in ziel ca astea inabusite de caldura,cand soarele straluceste a furie...in zile ca astea el ii lipsea.
Cat timp se complacuse in concubinajul lor plicticos si...bolnav?(Da,bolnav cu siguranta!..) putea sa faca orice.Absolut orice.Putea sa se imbete pana sa nu ami stie de ea in orice pub ciudat,pentru ca el ar fi venit dupa ea.Putea sa nu faca nimic zile intregi,sa leneveasca pur si simplu in fata televizorului pentru ca el i-ar fi gasit o scuza.Putea sa nu se duca la serivici...pentru ca el i-ar fi dat banii pierduti.Putea sa fuga oriunde in lume,sa dea pipt cu orice pericol pentru ca el ar fi adus-o inapoi acasa.
Si tocmai pentru ca putea....
Nu facea nimic din tote astea.Nu se imbata decat cand situatia i se parea mult prea deprimanta,se trezea mereu al ora sapte,se ducea la serivici...asa ca un om normal.
Pentru ca putea.
Si totusi cu toate aceste posibilitati si libertati ea se simtea prizoniera.Cum poti sa te simti prizoniera intr-o fericire?
Pentru ca asta ea fericirea altcuiva...
"Undeva..in lume...o sa exista si o fericire a mea..care face nefericit pe altcineva" se gandea acompaniata de uruitul trenului...
Uneori obosesti pur si simplu fiind..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu