"Noaptea alba
Imi umbla prin casa
Pasii ei lasa umbre pe lucruri
Si se fac ireale."A. Apostol-Ceasul de frunze
Cand pleci in graba,risti sa uiti multe lucruri.Cand fugi de trecut insa te rogi sa uiti anumite lucruri.
O carte buna i-ar fi prins bine acum,dar in invalmaseala petrecuta nu apucase decat acest volum de poezii-cEASUL DE FRUNZE.Avea poezii frumoase,cam melancolice pentru o tipa care tocmai incepea o noua viata.
Era a treia noapte pe care avea sa si-o petreaca in gara.Si ultima.
De maine nopate va dormi la un hotel intr-un pat,ca altfel risca sa ramana anchilozata.
Gara i-a oferit totusi o cazare buna si Ea era fericita ca venise aici.
Acum e totul mult mai clar.
De la amintiri pana la planuri.
-Domnisoara!Nu vreti cumva un bilet spre Fagaras?Vi-l dau gratis..
-Poftim?De ce?
-Pentru ca m-am razgandit.Iubitul meu m-a inselat.Raman la Bucuresti.Luati biletul sau..?
-Da...cred...cred ca e ok..
-Bine.Poftim.
Femeia roscata ii intinde un bilet verzui.Ea e un pic timida dar il ia.Ridica ochii dar femeia se indeparta deja.
Trenul este la ora trei dimineata.
Acum e sase.
"Stralucitor de alba
Luna trece prin mine
Si simt cum sangele
Imi topeste pielea obrajilor
Ca pe o gheta subtire."
ceasul de frunze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu