-Te-ai simtit vreodata incapabil sa arati ce simti?
-Depinde.Mi-a fost uneori frica..dar incapabil..e cam mult spus.
-Eu ma simt asa mereu.Mereu,in fiecare zi de o viata.Nu stiu de ce unde si cum gresesc,dar mereu oamenii inteleg sentimentele mele de-a inversul.I-am indepartat mereu pe cei la care am tinut si dintr-o stupida si fortat diplomatie am ramas cu oameni de tip"buna-pa".
Cu tine insa...cu tine nu ma simt asa.
El a ras.Nu o lua niciodata in serios pentru ca era o pustoaica blonduta si care,dupa parerea lui gandea prea mult.
-Asta pentru ca eu stiu cum esti tu..daca incerc sa ma aproprii de tine brusc,te sperii,daca te las sa pleci,o faci.Esti dificila...trebuie sa stau mereu aprope de tine dar totusi sa nu te fac niciodata sa te simti captiva..
Se auzea spundand cuvintele astea si nu ii venea sa creada ca el,un tip inchis,un tip caruia nu prea ii pasa,ajunsese sa faca pshihologie cu fata asta putin prea speriata pentru atata cantitate de viata care o astepta.
Ii placea totusi ca o intanlnise.Ii placea de ea,ii placeau discutiile lor.
Si ei..
Ei ii placea tot mai putin cafeaua,incare isi turna mult lapte,pentru ca el,facea o cafea ingrozitoare.
Dar intr-o zi nu a mai fost nimic de zis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu