vineri, 9 ianuarie 2009

Multumesc.

Era vineri.
Vinerea ma urcam in autobuzul 182 si coboram la statia Gara de Nord.Toti copii mergeau in parc.Eu aveam lectii de pian.

Caram o mapa.O mapa mare,transparenta.Imi caram partiturile si datoria de copil model.
Cand era iarna,zapada sau frig mama ma astepta in masina.Si ma ducea la scoala de muzica.
Toti copii mergeau in parc.

Ajungeam si mirosea a vopsea.Scoala aia statea,cred ca mai sta si acum sa cada.Mama nu ma invoia niciodata.
Profesoara ma iubea,dar pianul nu.Si nici profesoara din camera alaturata,care ma injura constant si imi zicea ca sunt expresia vie a antitalentului.

Eu ma gandeam ca seamana cu un iepure, din Bambi.Sau cu spiridusul lui Rasputin din Anastasia.Sau cu Scobby-Doo din profil.Nu ma plictiseam niciodata.Ma jucam cu mainile.

Ieseam dupa 3 ore.Afara era noapte.
Copii nu mai erau in parc.
Ma urcam in masina langa mama si tipam ca nu imi place.Imi ridicam ochii la ea.Si ea zicea:"o sa iti folosesca.ai sa vezi".

Azi.
A fost vineri.
Azi am castigat primii mei bani.BANI MEI MUNCITI DE MINE.

Am dat meditatii la pian.

Te iubesc,mama.

Niciun comentariu:

Vae Soli

"Pe urma nu va mai fi timp....Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator..."